Dear society,
Mă gândeam inițial să scriu acest articol ca unul casual de citit sâmbătă seara, câteva recomandări de filme de văzut în carantină, dar mesajul pe care vreau să îl transmit cu acest articol este mult prea mare pentru a putea fi expus în 5 rânduri.
Feminismul și problemele lui
O să fac câteva precizări legate de feminism și care sunt întrebările pe care ar trebui să ni le punem, promit să dezvolt subiectul într-un articol săptămâna viitoare. Vă recomand carte Whose rights?[1] A lui V. Spike Peterson, pentru cei și cele care vor să studieze o abordare obiectivă a drepturilor omului și cu precădere a femeilor. Cercetarea feministă post-pozitivistă oferă unele dintre cele mai bogate idei și resurse pentru munca de transformare necesară în urmărirea unei ordini mondiale juste, adică postpositivistul susține că, cu cât suntem mai conștienți de premisele fundamentale, cu atât este mai probabil ca exactitatea și adecvarea înțelegerea noastră se va îmbunătăți.
Te-ai întrebat vreodată?
O să vă las câteva întrebări de gândire aici pe care le voi dezbate în următorul articol pentru că mi-ar plăcea să purtăm o discuție data viitoare pe forum(we are working on it). Feminismul din lumea a treia este feminismul care s-a dezvoltat ca răspuns la feminismul de excludere care a luat în considerare doar experiențele femeilor din culturile occidentale. Dar femeile au experiențe diferite în întreaga lume. Putem spune că feminismul a fost controlat de femeile occidentale problemele lor pot fi diferite pentru partea de est (de exemplu, mutilarea genitală a femeilor, preconcepțiile bărbaților, tradiție etc.). Putem vorbi de privilegiul femeilor occidentale în comparație cu cel din est? Cum putem face ca valorile culturale și tradiționale și protecția drepturilor omului să coabiteze și cum să evaluăm sfera vieții private? Oare este suficient să punem în aplicare legi pentru a împuternici femeile? Sunt eficiente în fiecare țară? Cum ar aborda femeile acest drept într-un alt domeniu cultural? Merită să le implementăm?
Bombshell- un film must see
Mă consider o cinefilă luând în considerare cantitatea enormă de filme pe care am văzut-o la viața mea , dar greu mai găsesc un film care să mă țină cu adevărat cu sufletul la gură, care să mă împiedice prin esența lui să sar vreo scenă, care să îmi permită să urmăresc fragilitatea dar și unicitatea și veridicitatea ființei umane. Poate că e din cauza vârstei sau poate că nu mai am răbdare să mi se spună aceeași poveste a mia oară, neoferindu-mi nimic nou.
Bombshell explorează un teren minat, fiind curajos de revigorant, care nu se sfiește să foloseacă cuvinte dure, limbaj explicit șui nu se cenzurează atunci când e vorba de a prezenta un adevăr dur și crud: hărțuire sexuală la locul de muncă. Nu știu dacă a fost echipa de actori de înalt rang a Hollywood-ului printre care Charlize Theron, Nicole Kidman,și Margot Robbie, care a știut cum să pună punctul pe i, sau scenariul care se bazează pe evenimente reale with a twist ficțiunea găsindu-și locul pentru a transmite un mesaj puternic, dar filmul trebuie văzut de fiecare persoană, fără discriminare. Fără a da spoilers, fimul trece de la controversa politică a companiei electorale din 2016 din Statele Unite ale Americii, punând accent pe trăirile personale ale angajatelor Trustului Fox News și felul în care au fost supuse la hărțuire sexuală pentru a putea ajunge în funcții înalte. Poate că o să abordați discursul femeii, care nu a fost ,,violatăʼʼ, deci a avut puterea de a alege să facă sau să nu facă ceva. DAR NU DESPRE ASTA ESTE HĂRȚUIREA SEXUALĂ SAU NU DOAR DESPRE ASTA. Conform noului cod penal român hârțuirea sexuală este definită în articolul 223, fiind ,,pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendăʼʼ. Punctele cheie ale alineatului 1 sunt că trebuie să existe acea relație de muncă sau una similară și 2, pretinderea trebuie să fie repetată.
O să vin deci în apărarea femeilor care au fost supuse unui stres constant la locul de muncă și de faptul că slujba lor depindea de faptul că sunt femei. Dar, fiecare femeie are un background diferit, are sau nu nevoie de slujba respectivă. Nu vreau să abordez subiectul că femeile care cedează sunt slabe sau nu pentru că nu asta e scopul. Vorbim despre un fenomen pe care trebuie să îl vedem detașat. Stand up! Dacă vi se propun astfel de lucruri nu ezitați să ripostați, să nu vă lăsați pradă pentru că nu sunteți obiecte expuse în vitrină. Sunt convinsă că fiecare dintre noi am muncit pentru a ne construi și că merităm să fim respectate.
Acum, un sondaj online lansat în ianuarie de către un non-profit numit Stop Street Harassment oferă unele dintre aceste dovezi lipsă. S-a constatat că 81 la sută dintre femei și 43 la sută dintre bărbați au cunoscut o formă de hărțuire sexuală în timpul vieții.
(conform site-ului https://www.npr.org/)
În primul rând trebuie noi să ne respectăm pe noi. Obiectiv vorbind, da, este o sabie cu două tăișuri, da, vorbim de un subiect sensibil. Alegeți să nu fiți victime!
Hărțuire în mediul online
Mama ar putea spune cu nonșalanță că dai block și gata. Este din ce în ce mai frecvent, mai ales în online să întâlnim astfel de tactici care urmăresc să înjosească femeile, cerându-le poze nud, făcându-li-se propuneri indecente în afara camerelor smartphonurilor. O mamă angajată la o companie de tehnologie din America ce se ocupă cu folosirea inteligenței artificiale pentru a detecta un comportamentul sexual predator-ilor (nu știu cum aș putea reformula în limba română) s-a dat drept o tânără de 11 ani și veți putea urmări singuri care au fost concluziile experimentului. Nu o să divaghez de la subiect aducând mai multe argumente despre pericolele social media în rândul tinerelor, videoclipul vorbește de la sine https://www.youtube.com/watch?v=dbg4hNHsc_8. Și cele mai numeroase victime se află între fetele de tinere 11-20 ani care își caută dragostea vieții- online. Ceea ce începe fără respect nu va dura și cu siguranță nu te va face pe tine o persoană mai bună, draga mea. Tacticile de genul ,,vreau să am grijă de tine, să îți gătesc, ești frumoasă, etc.ʼʼ mi se par prea răsuflate pentru noua generație de tinere a secolului 21. Vă expuneți riscului de a fi apoi șantajate, umilite și pentru ce? Pentru puțină atenție, pentru că nu ai încredere în tine? Ei bine, deși nu te cunosc, sunt convinsă că ești o persoană minunată care este mai mult de atât.
Despre self respect și ce vrem noi să transmitem?
Care este mesajul pe care vrem noi să îl transmitem? Pentru că este cert că o fată/femeie/domnișoară și asta se poate aplica și bărbaților, care postează poze sumar îmbrăcat/ă sau în ipostaze care ar putea trezi dorința altor persoane (lust), vrea să transmită disponibilitatea ei de a … fi. Și poate că o să îmi săriți în cap cu texte de genul ,,the way I dress does not mean yesʼʼ, da, dar spune ceva important despre imaginea ta despre tine, despre felul tău de a fi . Și mult mai mult despre respectul tău de sine. Cum faci primul compromis creezi o breșă și atunci esti expus/ă. Este dreptul fiecăruia de a posta ce dorește, dar apoi să ne ne surprindă că primim propuneri în concordanță.
În final, poate că m-am întins cu mai multe subiecte pentru un singur articol, cu siguranță, am să mai revin asupra câtorva aspecte pe viitor. Uitați-vă la film, e recomandarea numărul unu, și 2 aveți grijă ce postați, iar dacă alegeți să o faceți fiți pregătite pentru impactul pe care îl aveți .
Namaste & stay safe!
Ștefana
[1] Whose Rights? A Critique of the „Givens” in Human Rights Discourse
Author(s): V. Spike Peterson
