Am să dau acum copy textului care mi-a ținut ocupată mintea timp de o săptămână.
,, Anul acesta este dedicat PATRIMONIULUI PERSONAL, celebrând experiențe, amintiri și povestiri care au valoare emoțională. 2020 este dedicat patrimoniului uman, cel mai valoaros și mai expus în aceste timpuri. Iar prin intermediul comunității Cronicari Digitali vom continua să spunem povești despre oameni și ce cred ei că merită păstrat și dat mai departe peste generații.,,Un heritage 100% în mediul online mi se pare cea mai bună idee pe care putea să o aibă cineva.
În octombrie anul trecut am participat la ediția 2019 din Iași ținută de echipa de la cronicari digitali, niște oameni faini care promovează patrimoniul național și mulțumim lui Dumnezeu, România se poate mândri cu o istorie desăvârșită, complexă care a lăsat multe monumente pe care ar trebui să le promovăm mai des. Nu neg faptul că sunt o iuitoare de istorie și geografie a României, materii cu care mi-am ocupat 80% timpul în liceu.
Astfel, am zis da noii lor provocări și nu pot decât să aștept ce vor mai pregăti pentru că genul acesta de #challange aș vrea să văd cât mai des pe instagram , provocări care crează comunități și unesc oameni.
O definiție legală
Structura mea de jurist mă obligă să dau o definiție mai mult legală decât literara acestui grup de cuvinte și atunci articolul 31 din Noul Cod civil definește patrimoniul sau mai bine spus capacitatea de a avea patrimoniu la alineatul întâi: Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia.
Pentru a ieși totuși din această sferă riguroasă a dreptului pe care eu una o îndrăgesc enorm am să dau propria mea definiție. Patrimoniul personal este colecția de amintiri indispensabile fără de care viața ta ar fi o simplă notă într-un registru al vieții. Amintiri materiale sau abstracte, momente, cuvinte, trăiri și simțuri.
Probabil dacă aș fi fost în România acum, aș fi petrecut timpul în biblioteca de acasă, sorbind ceai și ascultând muzică la pick-up. Aș fi petrecut timpul făcând poze obiectelor care îmi trezesc o poveste, scoase instant la vechiul aparat polaroid al tatei și aș fi încercat să îmi termin romanul la mașina de scris a bunicului, lucru pe care îl consider extraordinar de dificil mai ales pentru persoanele cu unghii lungi.
În Italia am luat cu mine dragostea persoanelor apropiate
Cu toate că experiența ERASMUS pe care o aveam proiectată în minte la începutul lunii februarie când am părăsit Iașiul cu 4 valize de haine, a fost ușor diferită decât cea pe care am trăit-o efectiv, cred că mă întorc cu sufletul împăcat acasă.(Mai multe despre experiența ERASMUS de la Bologna găsiți AICI)
Decât să vă arăt obiecte prefer să vă spun povești care m-au ținut optimistă pe întreaga durată a celor 4 luni cât am stat singură la malul mării Adriatice
.
Cercei cu Fluturi
Îi am de la Nisa și cred că înseamnă enorm pentru mine, deoarece întotdeauna am avut o pasiune pentru fluturi, pe care îi consider stări înalte ale evoluției noastre. Primul blog/roman pe care l-am avut s-a intitulat Annabelle și cușca de fluturi și cred că pentru mine de fiecare dată când mi-am pus cerceii în urechi am simțit cum mă înfășoară un vânt cald de acasă.
Angenda mozaic
Ravenna, orașul unde mă aflu în prezent este renumit mondial pentru industria mozaicului, iar agenda mea a venit în completarea a tot ceea ce am trăit aici. Mozaicul ne arată că putem aranja cioburile într-un tablou care să difuzeze culori în univers. Oricât de distruși ne-am simți uneori, sufletele noastre pot în continuare să reflecte lumina.
Charmurile de la pandora
Am să scriu aici doar o enumerația cu trei dintre ele – cel cu Sisters e de la sora mea persoana cu care am ales să încep acest proiect și care chiar și la 2500 de kilometri distanță este mereu acolo ,,precum stelele,, ; cel cu caleașcă e de la mama ca să îmi aduc aminte că după ora 12 caleașca se transformă în dovleac și că totodată o prințesă trebuie să se comporte cu demnitate, respect și iubire cu cei din jur; pașaportul mi l-am luat singură din prima călătorie pe care am făcut-o singură ca să îmi aducă aminte că mă voi întoarce mereu acasă oricât de multe locuri aș vizita.
Lănțișorul de aur
Îl am de la bunica și are în jur de 50 de ani. Nu pot exprima în cuvinte ce a însemnat ea pentru mine, dar de fiecare dată când îl port simt că datoria fiecăruia dintre noi nu este doar să se gândească la sine ci și la cei din jurul lor. Ea era genul de persoană care păstra lucrurile pentru povestea din spatele lor. Avea un dulap plin cu fotografii și cu mici cadouri și bijuterii și știa să îți spună povestea din spatele fiecărei comori.
Cele două cărți
Un dicționar englez-italian, pentru că am venit aici fără să știu o boabă de italiană conștientă fiind că va trebui să dau examene aici în limba asta.Cea dea doua m-a motivat să vreau să obțin mai mult de la cariera mea, să las ceva, să îmi pun din nou întrebări și să cunosc, să înțeleg și să compar- e o carte juridică care îți deschide perspective.
Mama
Iar, poza mamei pe care am avut-o pe frigider m-a făcut să nu uit nici măcar pentru o clipă cine mă iubește cel mai mult și cine este modelul meu în viață.
În final, vreau să le mulțumesc echipei cronicari digitali pentru inspirație, dați-le like, subscribe și toate cele pentru că genul aceștia de oameni aduc un plus comunității românești prin toată munca depusă. Ps: Au scos și o serie de podcasturi super, primul dintre ele fiind cu Andreea Esca, merită ascultat 100%
Namaste,
Ștefana
