Ți s-a întâmplat să fii abordat pe rețelele de socializare/telefonic/sau față în față de persoane cunoscute sau mai puțin, cerându-ți experiența profesională în materia unei probleme? Un ”sfat”, ce mare lucru?”
Poți cădea ușor în capcană, mai ales dacă nu ai avut de-a face cu astfel de persoane foarte frecvent și poate doar ești prea politicos să spui „nu pot” sau „te aștept la birou pentru o consultație”.
Să nu mă înțelegeți greșit, tipul de relație pe care îl ai cu o persoană te poate ajuta să ai parte de sfaturi pe care le oferi din suflet, totuși prietenia pe care o ai, sau nu, cu o persoană nu îți dă dreptul să te aștepți să primești ceva în schimb gratuit. Rămâne la latitudinea persoanei în cauză să îți ofere ajutorul sau nu. Voluntariatul este nobil, la orice vârstă, totuși rămâne la latitudinea fiecărei persoane dacă dorește să se implice într-un proiect în care crede sau nu fără a fi remunerat.
Engleza le dă un titlu scurt și la obiect acestor persoane îndreptățite să beneficieze de unele lucruri gratuit „entitled people”. Și din experiență vă spun, că este foarte greu să gestionezi situația cu acest tip de oameni deoarece cred că li se cuvinte orice, că doar în meseria lor au drepturi și se întâmplă nereguli și mai ales restul profesiilor nu au așa o mare valoare ca a lor. Și acest tip de situații este frecvent mai ales în segmentul juridic, artistic, al consultanței – profesii care oferă servicii în special.
Să vorbim despre semne:
Cum știi că ai de a face cu o astfel de persoană?
- Mentalitatea – Aceste persoane cred cu adevărat că sunt mai bune sau mai importante decât altele. A face o cerere pe cheltuiala altcuiva se califică drept drept. Că doar pe tine nu te costă nimic să îmi zici cum să fac.
”Din păcate așa muncim unii, cu gura – dăm soluții, proprietate intelectuală cu echivalent patrimonial. Adică metaforic vorbim suntem plătiți pe număr de cuvinte.”
- Standarde duble pentru ei și pentru ceilalți – nu cred că ar deranja pe ceilalți sau că acordarea celui mai bun sfat necesitată mult timp și eforturi ale altor persoane pentru a-și îndeplini sarcinile. Dacă schimbăm rolurile se simt jigniți când li se cere să facă ceva, mai ales dacă nu le va aduce nimic în schimb.
- Nu își cer scuze, ba chiar e vina profesionistului că nu înțelege situația în care sunt ei puși.
- Sunt manipulatori- folosesc tacdtici de victimizare, cred că vor obține ceea ce vor și atunci când nu obțin ce îți doresc, vor deveni rapid amenințători și ostili.
”Hei, știu că nu ne cunoaștem, dar am văzut că tu ești în domeniu și …”
Cât te costă să îmi dai un sfat? Nu trebuie să reiterez aici, că timpul înseamnă bani fiind o resursă limitată, fiecare avem într-o zi 24 de ore în care, muncim, dormim, ne plimbăm și trebuie să ne rămână timp și să ne relaxăm.
Cel mai dificil este atunci când te contactează cunoștințe sau mai mult necunoscuți care nu au cea mai frumoasă abordare. Ei pretind, nu întrebă. Și încearcă și să te păcălească, uneori chiar să te facă să te îndoiești de tine.
Sau am mai văzut cazuri în care pretind să plătești tu pentru diferite servicii conexe. ”Că doar tu îți permiți.”
”Nu îți ia mult timp”
Te sun 5 minute și ajungem să vorbim o oră și jumătate la telefon. Te plâgi, iar la fialul discuției tot eu sunt de vină și nu înteleg. După o astfel de discuție, eu una trebuie să dorm o oră să îmi încarc bateriile. Vampiri energetici cu diplomă.
Aparența că într-o profesie se câștigă mai bine decât în alta, nu îți dă dreptul să te aștepți că poți primi gratuitate pentru un serviciu pentru care persoana în cauză a investit, timp și bani ca să își obțină experiența.
Să vorbim despre cifre.
Deși, poate mulți profesioniști se feresc să îți afișeze tarifiele din 2 motive:
- Fiecare profesionist își stabilește singur valoare muncii raportându-se la dosarul în cauză. De aceea, pentru două dosare de divorț ar putea fi nevoie de un volum diferit de muncă, ore de documentare, consultare probe etc. Și de aici rezultă imposibilitatea de a prezenta un preț fix.
- Avantajul concurențial.
Totuși, sunt câteva ”prețuri” pe care putem să le prezentăm pentru înțelegerea publicului nostru.
Dacă vorbim de studiul la o facultate de stat cazul fericit ar fi să fim partea sistemului bugetat de stat. În caz contrar taxa poate varia în funcție de facultatea aleasă de la 2000 – 5000 de lei pe an și mai mult. Cărțile de drept între 50 și 300 de lei bucata. Patru ani de studiu.
Admiterea în profesie între 1200-6000 de lei examenul, dacă reușești să îl iei din prima. Cursuri, seminare, perfecționare profesională costă.
Și atunci, cum doamne , ne permitem să cerem bani pe consultații?!
Îți dai și tu cu părerea sau faci consultanță telefonică
Ca să nu particularizăm prea tare, nu doar juriștilor li se întâmplă asta. Artiștii sunt de foarte multe ori puși într-o astfel de ipostază unde li se pretinde creativitate la plic. Dar, pe gratis, că mulțumirile tale plătesc întreținerea la casă.
Respectul față de meseria celuilalt
Cea mai mare problemă a oamenilor este lipsa de respect pe care o au unii față de ceilalți și ceea ce fac ceilalți. Numai ei muncesc, numai ei au nevoie, ceilalți o duc bine (”aidică, cum își permit unii să o ducă bine și alții rău) și de aceea sunt obligați să presteze muncă neremunerată. Fiecare persoană își câștigă diferit banii și muncește diferit pentru a ajunge în poziția de a da un sfat documentat.
Ceea ce insist ca de fiecare dată este să căutați sfaturi avizate. Deși internetul e gratis și informația e la liber putem întâlni piedici legate de drepturi de autor, originalitate, corectitudinea sursei etc. Apelați la profesioniști. Medici, avocați care au studiat. Acordați respect unii fața de ceilalți și atunci societatea noastră va evolua.
Vă las mai jos o ilustrație preluată de pe https://www.boredpanda.com, executată de un artist săturat să fie întrebat dacă poate munci pe gratis. Întrega galerie și povestea o găsiți în lin
