Hello, Dear Society, how are you ?
Dacă tot ne întoarcem la școală, este important să fim 100% pregătiți, iar pentru asta vă invit să citiți în continuare (garantez că nu veți regreta). Ce ziceți, v-am convins?
Haideți să învățăm împreună…
Pentru anumite persoane, școala și liceul reprezintă etape frumoase, pline de amintiri plăcute și realizări. Pentru alții însă, constituie perioade pline de anxietate, presiune socială, stres, extenuare fizică și mentală. Dar n-ar trebui să fie așa. Astfel, ajută enorm să îți cunoști drepturile și să poți cere politicos și ferm respectarea acestora.
Din păcate, vrem nu vrem, abuzul în școli este aproape inevitabil. A ajuns să fie standardul de normalitate în majoritatea școlilor românești, iar pentru a lupta împotriva lui trebuie să ne informăm. Așa că, rămâneți alături de mine pentru a învăța împreună!
Pentru început, iată câteva date de referință. Cele mai des întâlnite abuzuri în școli sunt următoarele:
- ordinul profesorului la adresa elevului de a părăsi sala de clasă
- pedepsele abuzive
- temele excesive
- profesorii abuzivi
Mai întâi de toate, cadrele didactice nu pot restricționa niciunui elev participarea la cursuri. În aceeași ordine de idei, un elev poate primi absență doar dacă acesta nu este prezent fizic la curs. De asemenea, profesorul poate acorda o notă doar pe evaluarea cunoștințelor elevului, asta însemnând că este interzisă amenințarea cu “nota mică” (oare câți dintre noi nu am trăit-o pe pielea noastră și câți nu tremuram de frică?).
Caracterul legal al abuzurilor
În 2016 s-a emis un ordin privind temele pentru acasă: “Timpul necesar realizării temelor pentru acasă este de cel mult două ore [pe zi] însumând toate disciplinele” și “Se interzice utilizarea temei ca instrument de pedeapsă (cantitate mare de teme, exerciții repetitive)”. De aceea, exagerarea cantității exercițiilor atribuite pentru acasă este ilegală.
Sancțiunile legale care se pot aplica elevului sunt următoarele:
- observație individuală
- mustrare scrisă
- retragerea bursei
- mutarea la altă clasă
- preaviz de exmatriculare
- exmatriculare
Orice altă “pedeapsă” este ilegală.
Este etic să te impui în fața copiilor prin violență?
Se constată faptul că nu se permite cadrelor didactice nicio formă de violență față de copii, deși în trecut se considera chiar benefică o abordare ceva mai violentă, pentru rațiuni de ordin practic – copiii să învețe de teamă. Legal, cu siguranță că nu. Însă apare întrebarea – este etic să te impui în fața copiilor prin violență?
Teama i-ar motiva pe aceștia mai mult să învețe, să acorde o atenție mai sporită orelor de curs decât îndrumărilor pașnice? Esențial este faptul că astăzi, asemenea practici nu pot exista într-un sistem de învățământ cu aspirații de modernitate și, mai ales, într-un stat membru al Uniunii Europene.
Profesorii abuzivi au fost la rândul lor victime ale abuzului școlar și au rămas implicit cu traume pe care nici măcar timpul nu le poate vindeca? cum deja probabil știm cu toții, adesea comportamentul abuziv al cadrelor didactice se manifestă prin injurii și umilință publică. Totuși, impactul avut asupra copiilor este subestimat. În realitate, elevii supuși abuzului suferă de (aici cu bullet points):
- timiditate
- neîncredere în sine
- complex de inferioritate
- anxietate
- depresie
- tendințe autoagresive
Toate aceste trăiri emoționale îi dezvoltă copilului un comportament ce duce la eșec permanent, confirmându-i de fiecare dată sentimentul de nonvaloare”, spune psihologul Iuliana Fulas.
Cum rezolvi un conflict cu un profesor pe cale legală?
Mai presus de orice dispută, suntem niște oameni educați, iar relațiile noastre ar trebui să se bazeze pe respect și toleranță. În cazul unei dispute cu un profesor, ideal ar fi să ajungem de comun acord în privința lucrurilor care au declanșat conflictul și să găsim soluțiile pentru a-i pune capăt. Dacă, însă, această variantă nu este posibilă, te poți adresa în scris conducerii unității. Dacă nici acest lucru nu schimbă nimic, poți trimite o cerere la Inspectoratul Școlar.
Timpul pe care elevii îl petrec în instituțiile de învățământ ar trebui să fie unul cât mai frumos, care să îi dezvolte și să îi ajute să devină niște adulți responsabili, educați și încrezători în propriile puteri. În niciun caz să îi transforme în persoane anxioase, speriate de interacțiunile umane, crezând că modul în care au fost tratați în școală va fi și modul în care vor fi tratați în orice mediu din viitor.
Ce putem face noi?
Da, nu vă înșelați dacă spuneți că sistemul nostru e în cădere liberă și deși nu știu ce ne rezervă viitorul, știu că educația din România ne-a dezamăgit și că pare imposibil să schimbăm ceva. Sinceră să fiu, și eu mă simt de multe ori neputincioasă. Iar în momentele acelea îmi reamintesc că ține de noi, în primul rând, să intervenim când vedem cazuri de genul și să ne susținem reciproc. Cert este că de putut se poate, dar trebuie să mai lucrăm puțin la partea cu vrutul!
Sper că v-a fost de folos articolul și că v-a plăcut plăcere să ne cunoaștem aici (mie sigur mi-a făcut). Vă aștept cu drag la următoarele articole!
