Hello, dear society!
Am revenit cu un articol despre facultățile din România. Enjoy!
Key points:
- „Chiar și așa… am început să mă documentez despre ce presupune o carieră în domeniu (relații publice), ce și cum se întâmplă și, cel mai important, la ce facultate urma să merg pentru asta.”
- „M-am așteptat la lucrurile considerate „normale” în astfel de situații, să fiu tratată cu respect și înțelegere, să am condiții decente în care să învăț și să mă dezvolt… Ce am primit, în schimb, a fost multă atenție, colegi implicați, care au făcut grup de facultate încă dinainte de a ne cunoaște personal, susținerea colegilor mai mari din Consiliul studenților și nu am simțit că aș fi avut nevoie de mai multă ghidare decât cea de care am avut parte.”
- „Din punctul meu de vedere, e esențial să îți placă ceea ce studiezi. Uneori poate fi dificil să îți păstrezi motivația de a învăța, mai ales atunci când singura evaluare de care ai parte este la sfârșitul semestrului.”
- „Era un eveniment în care studenții se puteau organiza în echipe și puteau participa la pitch-uri pe brief-uri date de firme reale. Era, practic, un prim contact cu piața, în care vedeam exact cum se întâmplă lucrurile și ce fac oamenii din industria în care urma să intrăm și noi.”
- „Cel mai important e să faci ceea ce îți place sau ce consideri că e potrivit pentru tine. Oportunitățile vor veni pe parcurs. O scurtă poveste personală ca să întărească ideea asta – în liceu eram întrebată frecvent de ce vreau la comunicare când aș putea foarte bine să merg la facultatea de informatică. Atunci nu puteam răspunde foarte clar la întrebarea asta, ci spuneam doar că asta îmi place să fac. Recent, am primit un răspuns mai clar decât orice aș fi putut răspunde atunci…”
- „Un alt lucru extrem de important pe care mi-aș dori ca orice elev să îl știe este că oricând poate începe ceva nou. Chiar dacă ai făcut un an, doi, trei la o anumită facultate și la un moment-dat ți-ai dat seama că nu ți se potrivește, go for what you want to do.”
Despre Andreea
Bună și mulțumim din suflet pentru că ai ales să faci parte din proiectul nostru care își propune să le ofere o mână de ajutor tinerilor liceeni în alegerea facultății: cât este mit și cât este realitate? Pentru început am să te rog să ne spui numele, facultatea la care ești și anul de studiu.
Salut! Eu sunt Andreea și momentan nu (mai) sunt studentă. Am absolvit, în 2018, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Univeristății „Babeș-Bolyai” de la Cluj, specializarea Comunicare și relații publice.
Să ne întoarcem în urmă cu 6 ani. Cum era Andreea în liceu, ce pasiuni avea, preocupări, vise și dorințe?
Wow! That’s a long time ago! :)) Andreea cea de la liceu era altfel decât cea de acum. Mai introvertită, mai „liniștită”, stătea mereu „în banca ei” și nu făcea prea multe valuri. Gândurile ei, în schimb, nu erau cu mult diferite de cele de acum. Îi plăcea și atunci să se implice în tot felul de acțiuni și proiecte, venea tot timpul cu idei de activități și încerca pe cât de mult posibil să fie implicată atunci când venea vorba de lucruri legate de școală. Preocupare principală, pe vremea aceea, era să fie un elev model, să respecte regulile și să își atingă obiectivele.
De pasiuni nu-mi amintesc să fi fost altele decât cele specifice vârstei, îmi plăcea și atunci, ca și acum, să citesc, să mă plimb, să mă uit la seriale… Iar despre vise și dorințe, pot spune doar că și în liceu visam cu ochii deschiși la diverse lucruri, dar și munceam pentru ca ele să devină realitate.
Cum a ales facultatea
Ce te-a influențat în alegerea facultății? Ai știut înainte și ai fost sigură de opțiunea ta sau aveai și alte idei în minte?
Mi-am dorit, încă dinainte de a intra la liceu, să mă fac jurnalist. Și totuși… am fost la profil de mate-info în liceu (intensiv informatică). Pe parcursul celor patru ani de liceu, nu am renunțat la idee, ci doar mi-am schimbat puțin perspectiva și am descoperit ce îmi doresc, cu adevărat, să devin – PR ☺. Termenul era puțin abstract atunci, cu toate că nici acum nu-i 100% înțeles de toată lumea. Chiar și așa… am început să mă documentez despre ce presupune o carieră în domeniul relațiilor publice, ce și cum se întâmplă și, cel mai important, la ce facultate urma să merg pentru asta. Am aflat curând că la noi, Relațiile Publice se studiau adesea (și se studiază ți acum) alături de Comunicare, ceea ce nu era deloc rău pentru mine, ținând cont de alegerea mea inițială, jurnalismul. Unde mai pui că într-o discuție, am aflat de la o persoană care lucra în media că studiase, de asemenea, Comunicare și Relații Publice, ceea ce însemna că nu renunțam complet la ideea de jurnalism, ci aveam un back-up plan în cazul în care relațiile publice s-ar fi dovedit a nu fi pentru mine.
Cum a fost admiterea
Poți să ne dai câteva informații generale despre facultate în sine procedură de admitere, număr de ani de studiu, evaluări etc.
Ca la majoritatea facultăților, programul de licență durează trei ani. Admiterea, încă de când m-am înscris eu, și și în prezent, se face pe bază de dosar. Toate documentele și foarte multe detalii, tips and tricks și asistență pentru viitorii studenți, pot fi găsite pe canalele de comunicare ale facutății. Dar în general, dosarele cuprind o scrisoare de motivație, care urmărește câteva criterii în legătură cu viitorul student – care au fost motivele alegerii specializării, ce activități a desfășurat în liceu și alte aspecte în aceeași direcție. Scrisorile primesc calificative – Admis/Respins, iar repartizarea se face în funcție de media de la bacalaureat.
Adaptarea la facultate și anii de studenție
Ce așteptări aveai și câte dintre ele s-au dovedit stereotipuri?
În afară de stereotipurile legate de ardeleni, care în mare parte sunt doar atât… stereotipuri? Glumesc… În general nu sunt o persoană care are așteptări. Iar asta pentru că, din punctul meu de vedere, e nerealist să ai anumite așteptări de la un lucru, o situație sau o persoană pe care nu o cunoști. Evident, te aștepți să fii tratat cu respect și să ai acces la lucruri de bază, dar nu pot spune că am avut așteptări în legătură cu un lucru sau cu altul. Ce am primit, în schimb, a fost destul de multă atenție, am avut colegi implicați, care au făcut grup de facultate încă dinainte de a ne cunoaște personal, am avut susținerea colegilor mai mari din Consiliul studenților și nu am simțit că aș fi avut nevoie de mai multă ghidare decât cea de care am avut parte.
Evident, a existat șocul cursurilor complet diferite de ceea ce avusesem la liceu, nu doar în materie de conținut, ci și de formă. Stăteam o oră și jumătate în curs și nu știam dacă și ce trebuie să notăm și, mai ales, cum vom învăța toată materia din suporturile de curs, astfel încât să fim pregătiți pentru examene. Dar temerile noastre s-au lămurit și s-au redus pe parcursul primului semestru.
Ce te-a motivat să înveți și cât din mediul social al facultății te-a motivat sau te-a făcut să te plafonezi?
Din punctul meu de vedere, e esențial să îți placă ceea ce studiezi. Uneori poate fi dificil să îți păstrezi motivația de a învăța, mai ales atunci când singura evaluare de care ai parte este la sfârșitul semestrului. Iar în sesiune trebuie să înveți materia din tot semestrul. Sau există situații în care una sau mai multe din materiile pe care le studiezi într-un semestru nu-s tocmai preferatele tale. Atunci este extrem de important să ai în jurul tău oameni care să te sprijine să continui, să te încurajeze și să te motiveze, indiferent că sunt profesori sau colegi.
Și am două exemple concrete pentru asta. Ni s-a întâmplat, nu o dată, pe timpul facultății să fim frustrați din diverse motive, să aibă loc neînțelegeri sau să simțim că am ajuns într-un punct care nu ne mai duce nicăieri în legătură cu o materie sau alta. Am avut întotdeauna oameni, profesori, la care am găsit înțelegere, oamenii care ne-au explicat de ce „ceilalți” reacționează într-un anume fel sau cum putem face ca să ne asigurăm că trecem un examen, fără a ne stresa în plus față de stresul pe care în mod curent îl asociam unui examen, chiar și celui mai ușor. Iar cel de-al doilea se referă la sesiunile de învățare și pregătire pentru examene pe care le aveam în cămin, mai mult spre sfârșitul facultății, e drept, dar în care eu și colegii care ne adunam ad-hoc în una din bucătăriile de pe palier ne susțineam și ne motivam reciproc.
Care a fost materia ta preferată din facultate și de ce?
Mi-e greu să aleg. 😀 Au fost puține materii care nu mi-au plăcut. Și mi-a plăcut, în special, faptul că au fost foarte diverse. Dar dacă ar fi să aleg, mi-au plăcut mult materiile legate de domeniul politic (după facultate am făcut masterat de comunicare politică, deci se explică 😉 ). Altfel, mi-au plăcut mult materiile unde puteam face proiecte practice, materiile unde aveam de făcut proiecte în echipe, materiile la care eram provocați să găsim soluții la problemele cu care ne confruntam.
Poți să ne relatezi un eveniment marcant pe care l-ai avut în decursul anilor de studiu?
Oh, au fost multe astfel de evenimente pe parcursul celor trei ani. O să relatez, pe foarte scurt, două, care consider eu că au fost importante pentru mine. Primul, a fost în anul întâi când am participat la Festivalul studențesc de publicitate – un eveniment în care studenții se puteau organiza în echipe și puteau participa la pitch-uri pe brief-uri date de firme reale. Era, practic, un prim contact cu piața, în care vedeam exact cum se întâmplă lucrurile și ce fac oamenii din industria în care urma să intrăm și noi.
Al doilea a fost în cadrul unui proiect pe care îl aveam de făcut – de organizat un eveniment. Eveniment pentru care am pregătit și trimis un comunicat de presă. Făcusem rost de o listă de distribuție cu adresele de email ale jurnaliștilor locali, pe care însă nu o mai verificasem. Am trimis direct mailul, în bloc, tuturor celor din listă. În scurt timp am primit un mail nu tocmai plăcut de la unul dintre destinatarii mesajului inițial, mail care a ajuns la întreaga listă căreia trimisesem eu inițial mesajul. Relatez frecvent întâmplarea asta din două motive. Primul a fost că am înțeles că în facultate este locul unde poți face astfel de greșeli fără ca urmările să fie la fel de grave ca atunci când ești deja la locul de muncă, iar al doilea este pentru că mi-a plăcut mult atitudinea profesoarei care ne coordona, care ne-a încurajat și ne-a dat încerede în noi, chiar în ciuda greșelii pe care o făcusem.
Oportunități și experiențe ca student
Ai făcut practică în timpul facultății? Oportunități externe sau la nivel institutional?
Eu am lucrat pe timpul facultății, deci am lăsat cumva în plan secundar partea de practică. Însă, din câte știu eu, toate facultățile solicită studenților să facă unul sau mai multe stagii de practică. În cazul meu, am avut șansa ca jobul să fie exact în domeniu și nu mi-am făcut griji din punctul acesta de vedere. Știu însă situații ale colegilor mei care au făcut stagiile lor de practică în cele mai diverse condiții – de la stagii în cadrul facultății sau al departamentului de comunicare al UBB și până la organizații și firme private, fie mijlocit de facultate fie programe găsite de fiecare în parte. Concret, pentru că am menționat anterior de el, în cadrul Festivalului de publicitate, compania pentru care noi a trebuit să pregătim un spot publicitar a oferit ca premiu, printre alte lucruri, și un stagiu de practică pentru echipa câștigătoare.
Contează felul tău de a fi compatibil sau nu cu un profesor la această facultate? Care este atitudinea profesorilor față de studenți.
Atitudinea este una pozitivă față de toți studenții. Bineînțeles, ca peste tot acolo unde există interacțiune între oameni, pot exista și conflicte minore sau neînțelegeri. Nu îmi amintesc, însă, de astfel de situații. Sau, cel puțin, eu și colegii mei apropiați nu am fost implicați în astfel de situații. Dar este importantă și conexiunea care se crează între profesor și student. Pentru că dacă tu, ca student nu placi un profesor, atunci îți va fi mai greu să te raportezi la disciplina pe care acesta o predă cu aceeași lejeritate ca în condițiile în care ți-ar plăcea persoana respectivă.
Ar vrea ca alți studenți să știe…
În final dacă ne poți transmite un gând frumos sau un îndemn pentru viitorii studenți?
Cel mai important și mai util mi se pare să faceți ceea ce vă place sau ce considerați că e potrivit pentru voi. Oportunitățile vor veni pe parcurs. O scurtă poveste personală ca să întărească ideea asta e că în liceu am fost întrebată frecvent, de ce vreau la comunicare când aș putea foarte bine să merg la facultatea de informatică. Atunci nu puteam răspunde foarte clar la întrebarea asta, ci spuneam doar că asta îmi place să fac. Iar ca răspuns, recent am primit o invitație, chiar de la unul dintre profesorii care mă întrebau pe mine „De ce?”, să le vorbesc elevilor despre meseria mea și despre ceea ce fac eu. Și asta m-a făcut să înțeleg că răspunsul la întrebarea „De ce?” adresată atunci a venit de la mine, dar nu verbal, ci prin fapte. Iar un alt lucru extrem de important pe care mi-aș dori ca orice elev să îl știe este că oricând poate începe ceva nou. Chiar dacă ai făcut un an, doi, trei la o anumită facultate și la un moment-dat ți-ai dat seama că nu ți se potrivește, go for what you want to do. Cântărește foarte bine înainte riscurile și beneficiile, discută cu persoane care pot să te sfătuiască cum e cel mai bine să procedezi (înghețarea anului la facultate, de exemplu) și urmează-ți visul. E cea mai bună decizie pe care o poți lua! 😉
