Dear society team: Despre libertate de exprimare vs perpetuarea unei mentalități misogine ne vorbește colega noastră Andreea Bocăneală care vine cu un editorial, așa cum ar fi trebuit să expună și miile ziare de can-can căreia îi mulțumim pentru o părere informantă.
Andreea: E aproape imposibil să nu fi auzit, măcar o dată azi (dacă ai petrecut 15 minute pe social media), de „scandalul” creat în jurul unui interviu acordat de George Buhnici unei emisiuni de can-can (interviu care, după părerea mea, nu ar fi trebuit nici măcar publicat, că, până la urmă, nu orice se spune în fața unui microfon și a unei camere de luat vederi este demn de arătat și la TV. Aia era, „un reporter a avut o seară nu atât de productivă/a avut ghinion/a intervievat o persoană publică iar discuția rezultată nu aduce nici un fel de plus valoare, ba chiar poate, în anumite condiții, să facă mai mult rău decât bine, îl arhivăm și uităm că el a existat, nu putem să dăm așa ceva pe post, indiferent de natura programului sau de ora la care este difuzat” ar fi fost discursul unui producător ideal, sau măcar așa cum arată el în mintea și imaginația mea – așa sunt eu, mai idealistă, mai naivă).
În schimb, interviul s-a difuzat și publicat online, iar la câteva zile diferență a stârnit reacțiile pe care le vedem și le-am văzut azi.
Ce-i așa de grav la interviul ăsta? Câteva lucruri – că un bărbat (putea fi și o femeie, ar fi fost la fel de grav) spune că merge la mare să vadă piele, care ar fi bine să nu fie cu vergeturi sau celulită și încurajează pe toată lumea să de un pic pe la sală, plus alte remarci despre unde și la ce „e normal” să te uiți atunci când mergi la plajă – respectiv „țâțe și buci”. (că ce să și spui la o emisiune care se dă la televizor?!) Plus faptul că își „complimentează” soția spunând că arată ca o minoră (care în ce parte a lumii civilizate și normale la cap ar putea suna, vreodată, ca un compliment?! Aș vrea să aflu și eu ce înseamnă că arăți „ca o minoră”?)
Ce e și mai revoltător e reacția lui de azi, publicată într-o postare editorială pe blogul sau, în care se justifică explicând declarațiile complet nepotrivite și inadecvate. În primul rând, denumește complimentul de mai sus „o metaforă” și îl compară cu o glumă, pe care o cataloghează ca fiind nereușită (a vrut să spună proastă, dar a vrut să fie elegant, că nu se cuvine să spui chiar orice, pe oriunde… oh, wait…) și face paralela cu comedianții. Vreau doar să reiau ideea că o astfel de „glumă” nu se face și nici nu-i amuzantă și nu-i considerată niciodată umor, indiferent de cine o face. Adică da, poți râde la ea, doar atunci când ești ignorant și nu înțelegi că în țara asta avem zeci de mii de copile abuzate și violate doar pentru simplul fapt că există bărbați care consideră „ca o minoră” compliment (și comedianți și oameni care îi promovează care consideră glumele astea amuzante. Mi se pare că se crează o buclă aici, vă prindeți voi care-i ideea.)
În al doilea rând, vine explicația poveștii despre obezitate (what, now? Adică asociezi ce-ai zis tu de vergeturi și celulită cu obezitatea – wrong, că nu-i tot timpul chiar același lucru. Există oameni perfect normoponderali cu vergeturi și cu celulită, dar nu te-ai uitat tu la ei, aia e.). Adică despre cum avem noi, ca țară, un număr mare de persoane obeze (ceea ce nu-i neapărat greșit ca informație de bază) și despre cum el a fost doar tranșant și a vrut „să încurajeze, să motiveze și să pună presiune” (găsiți voi punctul comun al celor trei verbe că mie nu mi-a ieșit din prima) pentru ca această problemă de sănătate publică să nu devină noua normalitate. (say what?!) Adică reiau, integral, firul logic – spui că te duci la mare să vezi piele și că ai vrea ca pielea respectivă să nu fie cu vergeturi și cu celulită și te aștepți ca oamenii să fie încurajați și motivați și presați să ce? Că nu așa se rezolvă problemele de sănătate publică (dacă vrei să afli cum se face asta, go to school, it’s never too late).
Una peste alta, e trist că încă asistăm la astfel de situații. În care oameni la care te aștepți să treacă informația prin niște filtre înainte ca ea să ajungă la public să spună astfel de lucruri, să facă astfel de afirmații și să apoi să se justifice în felul în care a făcut-o Buhnici. E trist că încă nu avem curajul să ne asumăm lucrurile pe care le spunem și să mergem în direcția în care ne dorim (cel puțin declarativ) cu toții să mergem – spre crearea unei societăți mai sigure și mai puțin lipsite de prejudecăți pentru generațiile ce vin. Să ieși dintr-o astfel de situație e delicat, dar de fiecare dată cea mai bună soluție e „să-ți pui cenușă în cap” și să vezi cum poți să faci ca să schimbi, în mod real, ceva din ceea ce se poate schimba – și există lucruri care pot fi schimbate în situația asta.
Dar e bine că reacțile nu încetează să apară. Astfel de discuții care pot fi incomode inclusiv când au loc în cercurile de prieteni sunt absolut binevenite. Pentru că, într-un fel sau altul educă. Și dacă acum ceva vreme reacțiile pe care le-ar fi stârnit o astfel de idee ar fi fost mai mult de amuzament sau de tăcere, azi sunt de revoltă. Iar revolta (fie ea și strict declarativă) ne ajută să dărâmăm acele idei adânc împământenite în noi și în cei de lângă noi.
P.S. Mi-aș dori ca fiecare bărbat (sau orice persoană) care face comentarii aiurea și care hărțuiește, în orice fel, o femeie (sau pe oricine), să primească un răspuns (orice răspuns) la lucrurile pe care le spune și să fie confruntat. Ca să vadă că puterea pe care simte că o are în acel moment nu-i chiar așa de mare. Și să primească cel puțin o dată în viață amenda legală cuvenită pentru astfel de comportamente. Atât!
Dear society team: Singura parte pozitivă a acestui ”scandal” poate fi doar oportunitatea de a aduce în față mesaje de body positivity și de a încerca să educăm mentalități. Felicităm conturile @centrulfilia @vice @aluziva @mariludobrescu dar și altor persoane publice pentru argumentele bine punctate pe care vi le lăsăm spre lecturare mai jos. Până data viitoare fiți voi oamenii pe care vreți să îi întâlniți în viața voastră.
