Codrina Apostol ne spune povești din vârful pensulei sale. Le pictează în culorile sufletului și transmite energie și bună-dispozițe cu fiecare zâmbet de-al ei. Sunt convinsă că ea este pentru multe persoane o inspirație și nu doar pentru că are o poveste de succes în carieră ci pentru că reușește să transmită lumină și empatie , calități pe care rar le mai întâlnești în timpurile contemporane. Face voluntariat, e mamă, soție și a vrut să fie neurochirurg? Nu este caracterizată de temeri și nu doar speră că va reuși ci știe sigur că o va face. Știe să se reinventeze și nu rămâne niciodată blocată într-un punct mort, iar noi suntem deosebit de onorate că a acceptat să facă acest interviu cu noi.
De la ce vârstă ați început să vă machiați și dacă vă aduceți aminte de primul make-up pe care l-ați făcut și primul produs utilizat?
Nu pot să zic că m-am machiat de mică, așa cum spune toată lumea. Nu stăteam în oglindă și nici nu furam din machiajele mamei mele, dar îmi plăcea extraordinar de mult să le machiez pe femeile din familia mea. Țin minte cum venea în vizită sora mamei mele, obosită (în vremea aceea nu aveau atât de multe ajutoare) și se așeza pe canapea și-mi spunea „Hai machiază-mă un pic”. Nu știu ce fel de mâzgâleli făceam, dar pentru ea era foarte relaxant să o ating cu pensula. Ea și mama mă puneau să le machiez constant. Eu să mă machiez singură, nu prea. Dacă îmi aduc bine aminte am făcut-o prima oară în clasa a șaptea, iar povestea din spatele evenimentului este că în gimnaziu la Pașcani aveam o dirigintă foarte dură cu mine care mă acuza mereu „Codrina te-ai dat cu rimel, cu creion de ochi”, chiar dacă nu o făceam niciodată. Așa că într-o zi am vrut să văd care e treaba cu creionul de ochi și cum face el diferența, iar efectul mi-a plăcut tare mult. Atunci erau la modă conturul negru de ochi și conturul de buze mai închis, iar eu mă făceam. Mama nu mi-a spus niciodată nu. Din păcate nu am nicio poză din perioada aceea.
Cine v-a susținut pe drumul acesta și cum ați ajuns să faceți make-up?
Studiile mi le-am făcut într-o cu totul altă direcție, am studiat în străinătate, iar când am ajuns acasă am încercat să lucrez în acel domeniu. Nu era ceva ce mă făcea fericită, condițiile erau altele, mediu susținea nepotismul. Eu aveam un talent descoperit, dar neexploatat: desenul. Pictura mă relaxa, dar pe vremea noastră nu era prea populară facultatea de arte, existând anumite preconcepții. M-am consultat cu soțul meu, dar o galerie de arte nu părea să prindă în țara noastră. Așa că Tudor mi-a sugerat să fac make-up, am căutat câteva masterclass-uri în străinătate și așa a început totul. Am luat-o de jos și am avut foarte mult de muncă. Am făcut naveta foarte mult timp atât în Londra cât și în Amsterdam pentru că acolo am lucrat pentru prima dată, iar după ceva timp după ce am acumulat câteva diplome și m-am simțit pregătită (făcusem și primul meu shooting pentru o revistă celebră) , am decis să mă întorc și să profesez în România.
Cum ați perceput întoarcerea în România?
Întoarsă în România m-am lovit de alte uși. Existau make-up artiști celebri de pe vremea de când eu aveam altă profesie și bineînțeles că nu le este ușor nici revistelor și nici clienților mari să apeleze la un make-up artist new entry pe piață. M-a ajutat portofoliul pe care îl aveam, foarte multe printuri din revistele din străinătate (în Londra, New York am și scris despre ele pe blogul meu), dar am întâmpinat altă problemă, job-urile în România nu erau foarte bine plătite deoarece se consideră că este reclamă pentru respectivul make-up artist și îți va aduce clienți acasă.
În vremea aceea nu voiam să fac machiaj de nuntă, voiam să fac editoriale, dar mi-am dat seama că după primul an de făcut naveta la București am rămas pe minus. Așa că a trebuit iarăși să mă reinventez și să mă gândesc să deschid un loc în Iași, dar a venit pandemia…Dar cum se termină am în plan să deschid o școală de make-up pentru a le împărtăși și altor fete din secretele meseriei pe care eu o fac cu atâta drag: cum începi, cum să își confecționeze kitul de pensule etc.
How to become an influencer?
Care este conceptul din spatele feed-ului dumneavoastră de Instagram?
Vorbind despre Instagram, cred că cititorii tăi au mulți aceleași întrebări pe care le-am avut și eu când am început acum 3 ani. Am petrecut multe ore uitându-mă la feeduri, cum se face, și țin minte că nu înțelegeam la început, replicam o poză a cuiva cunoscut și nu era același lucru deși ținuta, make-up ul, poziția erau aceleași. După multe ore am realizat, că cel mai important e să fii tu însăți. Să îți arăți caracterul, iar fiecare poză trebuie să te reflecte pe tine și să transmită emoția ta. O coafură, un background ajută, iar la noi în țară funcționează astfel de poze. Dacă tu te simți bine într-o anumită rochie, într-o anumită postură aia e postura ta. Nu trebuie să încerci să imiți pe cineva. Dacă vrei de exemplu să fii sexy, poți de exemplu, așa cum fac și eu, să îți pui o melodie care îți transmite acea stare.
Cum reușiți să integrați o poză în feed, care sunt pașii ?
De-a lungul timpului mi-am creat o serie de filtre în aplicația lightroom pe care le adaug pozelor înainte să le postez pe Instagram. De exemplu, atunci când este vară desaturez anumite culori, iar iarna altele și mi-am setat aceste valori presetate: iarnă, vară și Maldive. E adevăarat că îmi iau câteva culori preferate, de exemplu roșul este repetitiv la mine, iar verdele nu e neapărat culoarea mea preferată, dar în codițiile carantinei am profitat de backgroundul verde din grădină. Și pentru că știu că sunt înconjurată de verde mă gândesc care sunt culorile complementare a acestei nuanțe și încerc să mă îmbrac astfel să pot ajuta poza. De exemplu, nu o să fiu îmbrăcată cu o ținută verde într-un fundal verde.
Ați simțit presiunea urmăritorilor în mediul online, să postați la o anumită oră, un anumit concept?
Nu. În general aleg să postez pe la 19-19:15. Nu este o oră magică, dar este ora de dinainte de a servi cina familiei mele. Dacă ar fi după cine ar fi prea târziu.
„Răspund tuturor la mesaje. Este foarte important pentru mine”
Dacă tu îmi scrii un mesaj; mi-ai transmis un sentiment – fie că e o felicitare pentru munca mea sau o întrebare. Eu m-aș enerva să știu că am scris cuiva și nu mi-a răspuns. Tot timpul îmi place să mă gândesc la omul din spatele ecranului. Îmi petrec 3-4 ore în fiecare seară răspunzând la mesaje, dar o fac cu mare drag. Dacă am o zi proastă și sunt fete care îmi dau mesaj dimineața, eu prind putere din mesajul lor. Răsplata pe care am avut-o până acum din Instagram nu este una financiară ci de la urmăritorii mei. Eu atâția prieteni câți mi-am făcut pe Instagram nu mi-am făcut niciodată. Am botezat copilul unei fete cu care sunt prietenă pe care am cunoscut-o prin prisma Instagramului.
Puteți să ne spuneți ceva despre strategiile de marketing și giveaways?
Eu am decis să fac anul acesta giveaway-uri pentru că vreau să le mulțumesc fetelor care mă urmăresc. Mie nu mi-a adus foarte multă creștere. Mi-am dorit ca făcând un giveaway (îmi propun să fac câte unul la fiecare 4-5 săptămâni) să ofer ceva din ceea ce am sau ceva ce eu aș purta. Sunt lucruri pentru care nu ar investi neapărat persoana respectivă (o geantă, o rochie etc.) . Vreau ca acel obiect să rămână amintire fetei aceleia pe viață și să îi aducă aminte de mine.
Nu poţi lăsa urme în nisip atâta timp cât stai jos
Ați făcut voluntariat și încă faceți. Puteți să ne povestiți puțin despre asta?
Eu am învățat să fac voluntariat pe vremea în care eram studentă în afară. Pe vremea aceea la noi în țară nu era popular voluntariatul , nu aveai unde în 2003. La facultate în Salonic era obligatoriu și nu numai că mi-a plăcut, dar am și prins gustul. Eram în Grecia, vara, când toată lumea era la plajă, eu făceam voluntariat. Am făcut voluntariat la spitale foarte mulți ani. O mare parte din viața mea am vrut să devin neurochirug și am fost pricepută la astfel de lucruri. Am făcut voluntariat la toate instituțiile care m-ar fi ajutat să progresez în carieră și la orfelinate. Atunci aveai posibilitatea să iei pe week-end un copil de acolo. Nu prea vorbesc despre această parte în interviuri.
„Când arăți prea mult ajungi să fii judecat.”
Lumea întreabă Care e scopul acestei campanii? Au fost povești în România și lumea este sceptică, așa că m-am îndreptat spre câteva Asociații care mă ajută să îmi îndeplinesc această nevoie. Când faci voluntariat este și o parte egoistă, eu fac voluntariat ca să mă simt bine, să ajut, tot ție îți mulțumești. Îți hrănești sufletul și îți face ziua mai frumoasă.
Aveți o experiență vastă, internațională, cum este diferit să fii make-up artist în România în comparație cu afară?
Cea mai mare diferența este pe platoul ședinței foto. În afară există un art director. La noi avem un make-up artist, un fotograf, modelul și stilistul de haine. De multe ori apar contre, make-up artistul nu este neapărat un element foarte important, eventual ți se arată o poză și te întreabă dacă poți face asta. În afară, te întâlnești cu o zi înainte sau vorbesți pe whatsapp, iar art directorul este cel care are viziunea ședinței foto și vede desfășurarea ședinței până la final. El este șeful și dă indicații tuturor celor din echipă , iar restul venim ziua următoare cu niște propuneri. Și îți dă ok sau nu pentru acele propuneri. La momentul când mergi pe set știi exact ce trebuie să faci, pentru orice nelămurire mergi la art director. Mai este o diferență: cea financiară, iar aici nu există agenții de make-up artiști. Ei știu dacă stai 4 ore, după 4 ore pleci sau trebuie să te plătească suplimentar. În România lucrurile stau puțin diferit.
Beauty editor Nunta magazine
Sunteți editor de beauty la revista Nunta și eram curioasă cum se desfășoară colaborarea cu ei ? Care sunt atribuțiile unui beauty editor?
Un beauty editor ar trebui să fie la curent cu toate noutățile de pe piață. Ce îmi place mie și de ce aleg să continui colaborarea cu revista Nunta este echipa din spatele publicației, îmi dau libertate, eu nu am primit niciodată un produs și să mi se impună să scriu despre el. Când aleg să scriu despre un produs (aleg doar produsele care merită) îl achiziționez și îl testez. De la începutul anului îmi fac un plan cu ce articole aș vrea să scriu (autobronzante, pudre, creme hidratante) și în funcție de acestea aleg să îmi cumpăr respectivele produse și să le testez minim 4-6 săptămâni. Articolele sunt scrise până la ultima virgulă de mine.
Ultimul dumneavoastră proiect de make-up dacă nu mă înșel, a fost pentru o ședință foto cu Ana Maria Prodan – un proiect absolut superb și inspirațional. Puteți să ne spuneți povestea din spatele shooting-ului ?
Povestea a fost așa, pe nepusă masă. Vorbisem cu cei de la revistă în timp ce eram la Iași și mi-au povestit conceptul. Ana pentru mine era o provocare. În ziua respectivă nu puteam și a trebuit să schimb alte 2 programări. Mi-am dorit să îi fac un machiaj care să o lumineze și să o evidențieze pentru că Ana are o personalitate extrem de frumoasă.
(Vă las în stânga videoclipul ședinței despre care vorbim sursa: youtube)
Vă mai emoționați când machiați o vedetă?
Nu, deși la început o făceam. Mi se făcea stomacul mic, asta în afară nu în România, pentru că totul se petrece la ceas, cu programul la minut. Nicio vedetă nu stă nemișcată la o ședință foto : mănâncă, beau sau vorbesc la telefon. Este foarte ușor să machiezi persoanele publice pentru că ele sunt obișnuite.
„Cele mai mari provocări vin de la fete și femei care vin cu o imagine văzută în mediul online peste care s-a adăugat un filtru.”
Nu poți să îi spui că poza e ireală și îi explici cât de real poate fi rezultatul în comparație cu fotografia. Sunt fete care nu sunt obișnuite să fie machiate și la final este prețioasă fața lor când se văd în oglindă. Iar satisfacția mesajelor de a doua zi nu se compară cu nimic. Uite și acum mi s-a făcut pielea de găină când îți povestesc asta.
Ti-a fost greu să te reinventezi ?
Da. A fost o nebunie maximă pe care nu am acceptat-o primii doi ani.Toți cei din jurul meu credeau că mă voi întoarce la vechea profesie, că a fost doar un val care va trece. Dar, acum fac ce îmi place și mi-am găsit locul.
În final voiam să adaug că pe Codrina o găsiți pe instagram, pe blogul ei și în paginile revistei Nunta. Vă las mai jos legăturile și vă invit cu drag să îi dați follow.