Bună și mulțumim din suflet pentru că ai ales să faci parte din proiectul nostru care își propune să le ofere o mână de ajutor tinerilor liceeni în alegerea facultății: cât este mit și cât este realitate? Pentru început am să te rog să ne spui numele, facultatea la care ești și anul de studiu.
Salutări calde! În primul rând, vreau să vă felicit pentru un așa proiect care îmbină utilul pentru elevi și plăcutul pentru voi. În al doilea rând, mulțumesc eu că v-ați gândit că ceea ce aș avea de spus ar putea ajuta pe cineva cu privire la alegerea facultății. În ultimele rânduri, am să răspund și la întrebări, desigur. Numele meu când vrei să-mi spui ceva serios e Delia Rotaru, dar cei apropiați îmi scapă mai mereu câte un alint, cum ar fi Deliuța, Dela, Dalia sau Deliunea. Anul acesta am absolvit Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, specializarea Comunicare și Relații Publice.
Să ne întoarcem în urmă niște ani. Cum era numele tău în liceu, ce pasiuni aveai, preocupări, vise și dorințe?
Au trecut trei ani de când am terminat liceul, dar așa cum rememorez trecutul când mă pun la somn, voi încerca să-mi amintesc acum cum era pe atunci. Mi se spunea Deliuța, iar uneori Duța, cum mă alintă mama. Ce pasiuni, preocupări, vise și dorințe aveam pe atunci? Perioada liceului a fost una de regăsire a cine sunt eu, un proces care e încă în desfășurare. Eu de loc nu sunt din oraș, sunt dintr-o comună din județ. La 14 ani, când a venit sorocul de a merge la liceu, m-am mutat în oraș și am stat la cămin doi ani. A fost o perioadă în care părinții mei mi-au dat libertatea în brațe și eu am îmbrățișat-o. Devenisem o rockeriță rebelă pe care o vedeai purtând haine negre fie vară, fie iarnă. Atunci aflam ce înseamnă să ai fluturi în stomac și cum se simte un om când se îndrăgostește și citeam cărțile lui Haruki Murakami cu setea unui om care a stat în soare jumătate de zi. Aveam vise care mai de care noaptea, da visuri nu aveam neapărat. Pur și simplu mă bucuram de prezent, pentru că simțeam că-l supăr dacă mă gândesc la viitor. Îmi doream doar să-mi dau seama cine sunt și ce vreau să mă fac când am să fiu mare.
Ce te-a influențat în alegerea facultății? Ai știut înainte și ai fost sigură de opțiunea ta sau aveai și alte idei în minte?
Din clasa a IX-a până în clasa a XII-a am fost convinsă că îmi doresc să merg la Agronomie în Iași, pentru a continua ceea ce face tatăl meu. Am ajuns la final de liceu și cu diploma de bac în mână să-mi dau seama că eu nu vreau asta. Culmea, eu știam ce nu vreau să fac. Nu voiam agrpnomie, drept, medicină, matematică, biologie, chimie, istorie, nimic. În weekendul înainte de admitere, mi-am notat toate facultățile de la Cuza pe o foaie, cu toate specializările și, prin eliminare, mi-a atras atenția Comunicare și Relații Publice, zis pe scurt CRP. Știi momentul acela în care pur și simplu simți că trebuie să faci ceva și că nu există o explicație logică pentru ceea ce simți? Ei, așa am ajuns eu aici. Pur și simplu am avut un feeling, vorba englezului. Habar nu aveam ce presupune și nu cunoașteam pe nimeni care să fie acolo, care să mă poată ajuta cu sfaturi. Sâmbătă m-am decis că vreau să mă înscriu la CRP, iar luni mi-am luat inima în dinți și am plecat să-mi depun dosarul. Aceasta a fost prima opțiune și, din teamă că Universul îmi va juca vreo festă, mi-am depus și dosarul la Litere, ca ac de siguranță.
Poți să ne dai câteva informații generale despre facultate în sine, procedură de admitere, număr de ani de studiu, evaluări etc?
Pot și musai vi le voi spune. Admiterea, în mod normal, se face pe bază de dosar cu șină, în dulcele stil clasic, dar în contextul actual se face online. Odată ce ai intrat în hora CRP, dansezi trei ani, pentru că atât durează programul de licență. Teoretic și practic sunt șase semestre, fiecare având materii noi, de la unele mai generale, pentru a putea înțelege mai exact de ce e așa și nu altfel, iar mai apoi practice, pentru a înțelege cum se face. Fiecare semestru cu sesiunea lui de examene, suspans, emoții, stres, supărări, lacrimi, pumnii în pereți și depășit recorduri de învățat toată materia în cât mai puțin timp.
Ce așteptări aveai și câte dintre ele s-au dovedit stereotipuri?
Având în vedere că habar nu aveam ce presupune, nu am avut așteptări. M-am bucurat de ce s-a întâmplat și de surprizele de care am avut parte la fiecare pas. Totuși, ceva ce trebuie menționat este faptul că această specializare nu are legătură cu ceea ce înseamnă relații cu publicul. Student la CRP fiind, te va călca pe nervi de fiecare dată când cineva va face această conexiune.
Care a fost materia ta preferată din facultate și de ce?
N-am avut o materie preferată. Drept să spun, deja am uitat numele unor materii pe care le-am făcut. Totuși, mi-au plăcut mult cele la care era pus accentul pe viziunea ta ca om, pe ceea ce ai tu de transmis, nu doar pe ceea ce au zis mai marii domeniului. Astfel de materii te puneau pe gânduri și îți dădeau de furcă. Uneori poate nu știai ce vrei să transmiți, dar reușeai să aflii propriile secrete pe care nici nu știai că le ai ascunse.
Poți să ne relatezi un eveniment marcant pe care l-ai avut în decursul anilor de studiu?
Îmi vin multe prin minte, dar un moment marcant a fost când s-a anunțat în martie că facultatea se va desfășura online o lună și mai apoi s-a desfășurat online până la final. Îmi amintesc ultimul seminar la care am fost. Era într-o joi, de la 8 dimineața și țin minte că nu voiam să mă trezesc, dar totuși am reușit să o fac. Acel seminar e ultima mea amintire de pe băncile facultății, dar eu nu aveam să știu asta la acea vreme. A fost ciudat să știu că ultimul semestru din facultate nu va mai fi cu întârziatul la cursuri, cu glumele colegilor spuse pe sub bancă și cu evidența prezențelor făcute la fiecare curs și seminar. Da, asta a fost marcant, pentru că am avut un final fără final.
Ai făcut practică în timpul facultății? Oportunități externe sau la nivel instituțional?
Da, am făcut practică în primii doi ani. Facultatea are parteneriate cu mai multe locușoare în care poți vedea mersul lucrurilor. Totuși, am să vorbesc aici de PRIME Iași, Asociația Studenților la Relații Publice și Comunicare, locul în care am făcut eu voluntariat. Acolo am învățat foarte multe din ceea ce știu să fac astăzi și mi-am dat seama ce vreau să fac. Toate acestea datorită oamenilor pe care i-am cunoscut în organizație și celor pe care i-am cunoscut prin intermediul ei. S-au potrivit mănușă informațiile pe care le-am învățat la facultate cu ceea ce am pus în practică la PRIME și am purtat această mănușă și încă o port, chiar dacă-i cald afară.
Contează felul tău de a fi compatibil sau nu cu un profesor la această facultate? Care este atitudinea profesorilor față de studenți.
Contează felul de a fi compatibil cu oamenii de care ești înconjurat în general, nu doar în contextul facultății. Desigur că au fost profesori cu care am rezonat mai mult și profesori cu care am rezonat mai puțin. În acest ultim caz, am încercat să găsesc un lucru comun între mine, profesor și materia lui, pentru a face lucrurile să meargă. Aș face o generalizare pripită dacă aș spune că toți profesorii au o atitudine față de studenți, pentru că fiecare pădure are uscăturile ei. Totuși, foarte mulți profesori s-au raportat la noi ca la niște colegi, ca la viitori specialiști cu care se vor mai reîntâlni pe cărările vieții. E importantă și atitudinea ta ca student față de profesor, pentru că atunci când în ochii tăi se vede dragul de a face ceva ce-ți place, altfel e vibe-ul general.
Crezi că dacă ai fi experimentat înainte un mediu de lucru asemănător celui de studiu ai mai fi ales această facultate?
Dacă și cu parcă erau într-o barcă. Nu știu cum ar fi fost, dar sunt recunoscătoare pentru cum a fost. Cred că toate în viață se întâmplă cu un scop și că nu există coincidențe. Dacă atunci când m-am înscris la facultate știam ce nu vreau să fac, la finalul celor trei ani mi-am dat seama de ceea ce vreau să fac.
Care sunt oportunitățile de lucru pe care ți le oferă această facultate? Ai beneficiat de burse etc?
Am zis-o și am să o tot spus. Această specializare te învață puțin din toate. Înveți și logică, deși poate după liceu nu mai vrei să auzi de ea. Te lovești și de filosofie, retorică, aspecte ce țin de psihologie, de mass-media, comunicarea integrată de marketing sau managementul relațiilor publice. Ai ocazia să vezi cum e treaba când vine vorba de construcția mesajului publicitar, înveți să pui creativite în publicitate, despre artă, aspecte ce țin de semiotică, noțiuni ce ține de etică și dreptul comunicării, dar și de comunicare politică. Și, deși la început ți se par că nu se leagă, toate au legătură între ele. Așa ai orizontul mult mai larg și poți căuta diferite joburi pe care oricum îți va fi greu să le explici familiei la masa de Crăciun. În perioada celor trei ani de facultate, nu am aplicat pentru o bursă Erasmus, dar nu pentru că nu ar fi existat această oportunitate, ci doar pentru că mi-a lipsit curajul. Cine știe, totuși mai există o ocazie și la master. Oportunități există, numai să fii tu ochi și urechi, ca să le auzi, să le vezi și să le simți.
În final dacă ne poți transmite un gând frumos sau un îndemn pentru viitorii studenți?
Am să fac un exercițiu de imaginație și am să arăt cu degetul spre tine, cel care citești asta și poate ești viitor student. Știu că nu e frumos să arăt cu degetul, așa că îmi cer iertare de pe acum. E important ca tu să faci ceea ce-ți place, și dacă nu știi ce-ți place, nu e panică, pentru că vei afla. Ai grijă să nu te pierzi pe tine în ceea ce faci. Dacă simți că nu te reprezintă ceva, nu mai face. Ah, și încă ceva. Vezi cum îmbini facultate cu latura petrecăreață, pentru că la final rămâi cu amintirile. Presupun că vrei să ai tolba plină de momente frumoase pe care să le povestești și să le tot repovestești. Și încă ceva și promit că nu-ți mai dau mult de citit. Inspiră, expiră și îndrăznește să te bucuri de fiecare moment, pentru că timpul nu e furious, dar e fast.